Cel mai mare preţ este, fireşte, cel al vieţilor omeneşti pierdute. Dar există şi costuri indirecte. Exorbitante. Care afectează viaţa a sute de milioane de oameni. Cât costă acest război? Nu este exclus să ne aflăm în prezenţa celui mai costisitor război din istoria lumii, dacă extrapolăm cheltuielile din primele şase zile la ceea ce va urma. Toate părţile implicate plătesc. Dar cine plăteşte mai mult?

Experţii au calculat că Federaţia Rusă cheltuie zilnic pentru acest război din Ucraina între 2 şi 3 miliarde de euro. Şi, până una alta, au trecut doar şase zile. Ne aflăm la început. Cum vor suporta finanţele Rusiei povara directă a acestui război, în condiţiile în care el se va prelungi? Economia Federaţiei Ruse tocmai a fost trecută în categoria junk. Cu alte cuvinte, investitorii sunt avertizaţi că riscă enorm dacă mai pompează vreun ban în economia Federaţiei Ruse. Li se sugerează să-şi facă bagajele şi să plece. De altfel, prin sistemul încă nemaiîntâlnit până în prezent de sancţiuni economice şi financiare, prin duritatea fără precedent a acestora, economia şi aşa precară a Federaţiei Ruse este pusă la zid. Este adevărat că Banca Centrală dispune în prezent de o rezervă declarată de 80 de miliarde de euro. Un sfert din această rezervă este deja blocată prin deciziile care au dus la îngheţarea operaţiunilor Băncii Centrale a Rusiei. Explicaţia este simplă. Cam un sfert dintre active sunt plasate în străinătate şi nu mai pot fi folosite. Prin urmare, fără a pune la socoteală efectul altor sancţiuni, doar războiul în sine, admiţând că nu va fi escaladat şi că va decurge la fel, va epuiza în cel mult 30 de zile absolut toate rezervele financiare de care dispune Putin.

Numai că situaţia se complică. Blocarea platformei SWIFT de tranzacţii interbancare, pe măsură ce se extinde asupra unui număr din ce în ce mai mare de instituţii financiare, opreşte practic sau în cel mai bun caz încetineşte în mod dramatic plăţile către societăţi ale Federaţiei Ruse, care au făcut şi fac exporturi în statele Uniunii Europene şi în celelalte state NATO. Rubla se devalorizează în fiecare zi. De aici rezultă alte pierderi. Iar principalul furnizor de gaze, care până în prezent a pompat bani grei în trezoreria rusă, a înregistrat pierderi uriaşe pe bursă, valoarea Gazprom scăzând la mai mult de jumătate. Se adaugă îngeţarea în întregul sistem bancar occidental a tuturor fondurilor companiilor şi cetăţenilor ruşi. Punerea sub sechestru a tuturor clădirilor, iahturilor, aeronavelor şi altor bunuri de care dispun oligarhii în străinătate. Toate acestea înseamnă din nou pierderi uriaşe.

Numai că tot acest cost al războiului nu afectează doar Federaţia Rusă. Fiecare dintre măsurile la care m-am referit mai sus are un efect de bumerang, lovind năprasnic şi în economiile statelor occidentale. Nu este deloc exclus ca, per ansamblu, Uniunea Europeană şi statele NATO să plătească un preţ chiar mai mare pentru acest război, decât preţul plătit de Federaţia Rusă. Desigur, cu observaţia că aceste state îşi permit ceea Federaţia Rusă nu-şi poate permite. Luxul de a pierde sume imense de bani.

Când am repetat în mod insistent că acest război, astfel cum se derulează el, nu mai poate continua multă vreme, m-am gândit la faptul că niciuna dintre părţi nu este dispusă să mai suporte mult timp pierderi uriaşe, care în final vor afecta populaţia la nivel global. Din această perspectivă, decizia îi aparţine aproape în totalitate lui Vladimir Putin. Ce poate şi ce nu poate să facă acesta?

După ce a ratat câştigarea Războiului Rece, prin menţinerea unei presiuni infernale asupra Ucrainei în mod direct şi asupra statelor NATO în mod indirect, dar fără a încălca flagrant regula jocului, deci fără a invada statul vecin, Vladimir Putin a ratat şi războiul fulger. Planurile întocmite de generalii săi s-au bazat pe informaţii false. Poate că deliberat false. Rusia nu-şi poate permite un război de uzură în care, iată, ucrainenii sunt cât se poate de motivaţi să lupte cu eroism şi să învingă într-un război de gherilă urbană. Acestei situaţii Putin este silit să-i pună capăt. Dar cum?

Un prim scenariu este o escaladare brutală a conflictului. Se poate face doar aducând alte şi alte trupe pe câmpul de bătălie al Ucrainei şi expunând alte zeci şi sute de mii de militari bătăliei cu un popor care se apără cu îndârjire şi care zi de zi este ajutat de o bună parte a planetei. Acest tip de escaladare nu-l poate conduce pe Vladimir Putin la un succes. Iar o escaladare de altă natură nu este decât declanşarea răului maxim. Declanşarea unui război atomic.

O a doua variantă la îndemâna lui Putin este încheierea imediată a ostilităţilor, prin parafarea unui tratat de pace, care însă nu poate fi făcută, aşa cum a dorit el, doar între Federaţia Rusă şi Ucraina. Orice tratat de pace, chiar dacă nu are mediatori, are în spate puteri garante. Tocmai din acest motiv, negocierile de ieri au fost ratate. Dar cum s-ar putea finaliza negocierile de mâine, în condiţiile în care timpul lucrează în defavoarea lui Vladimir Putin? Probabil într-un mod extrem de umilitor pentru acesta. Retragerea necondiţionată a tuturor trupelor de pe teritoriul Ucrainei şi un calendar al despăgubirilor financiare pentru statul care a fost atacat. Poate că, în compensaţie, Vladimir Putin ar putea primi ceea ce de fapt avea de facto. Recunoaşterea ca entităţi statale independente a celor două regiuni din Donbas, Doneţk şi Lugansk. Crimeea va rămâne în continuare sub semnul întrebării, deşi, printr-un referendum, populaţia rusofonă de acolo a ales Moscova în locul Kievului. Rămâne de văzut în aceste condiţii dacă temutul complex militar al Federaţiei Ruse va înghiţi acest hap şi va rămâne cu braţele încrucişate, nereacţionând în sensul eliminării de la putere a noului ţar al Rusiei.

Şi multe depind de atitudinea oligarhilor. Pentru că Vladimir Putin îşi susţine puterea pe doi stâlpi. Pe complexul militar şi pe oligarhi. Şi unii şi alţii se pare că îl părăsesc. Stâlpii se clatină. Iar fisura creşte văzând cu ochii, în raport direct proporţional cu creşterea preţului acestui război.